gogire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOGÍRE, gogiri, s. f. (
Pop. și
fam.) Faptul de
a gogi. –
V. gogi.gogire (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gogíre,
gogíri, s.f. (pop. și fam.)
1. dezghiocare, curățire.
2. lâncezire, tânjire, bolire.
gogire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gogíre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. gogírii; pl. gogíri