goeletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [
Pr.:
go-e-] – Din
fr. goélette.goeletă (Dicționar de neologisme, 1986)GOELÉTĂ s.f. Corabie cu două catarge de mic tonaj. [Pron.
go-e-. / < fr.
goélette].
goeletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GOELÉTĂ s. f. veche navă de transport cu doi-trei arbori și vele aurice. (< fr.
goélette)
goeletă (Dicționaru limbii românești, 1939)*goelétă f., pl.
e (fr.
goélette). Un fel de corabie mică și ușoară cu doŭă catarge.
goeletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)goelétă s. f.,
g.-d. art. goelétei; pl. goelétegoeletă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)goeletă f. corabie ușoară cu două catarge, purtând dela 30 — 150 tone.