glăsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLĂSUÍ, glăsuiesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. (Azi poetic și
fig.) A vorbi, a spune. ♦
Intranz. (Despre texte scrise; la
pers. 3) A conține, a exprima.
2. Tranz. (Rar) A cânta, a intona. –
Glas +
suf. -ui.glăsui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glăsuí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. glăsuiésc, imperf. 3
sg. glăsuiá; conj. prez. 3
să glăsuiáscăglăsuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glăsuì v.
1. a da glas, a rosti:
cântăreții glăsuiră rugăciunea OD.
2. a suna:
așa glăsuiește zapisul.