glăsuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLĂSUITÓR, -OÁRE, glăsuitori, -oare, adj. (
Înv.; despre păsări) Cântător. [
Pr.:
-su-i-] –
Glăsui +
suf. -tor.glăsuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glăsuitór (
înv.)
(-su-i-) adj. m.,
pl. glăsuitóri; f. sg. și
pl. glăsuitoáre