glăscior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GLĂSCIÓR,glăscioare, s. n. Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăsuț. – Glas + suf. -cior.
glăscior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) glăsciór(-cior) s. n., pl. glăscioáre