glădiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLĂDÍȚĂ, glădițe, s. f. Arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui și fructe păstăi, cultivat pentru perdelele de protecție, în parcuri etc.; plătică
2 (Gleditschia triacanthos). –
Et. nec. Cf. Gleditschia (numele științific al plantei).
glădiță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLĂDÍȚĂ s. f. Arbore din familia leguminoaselor, înalt până la 30 m, având ramuri cu spini mari, trifurcați cu frunze simplu și dublu penat-compuse, cu flori mici, verzui, în panicule și cu fructul o păstaie mare, turtită, brun-roșcată (
Gleditschia triacanthos). Lemnul este rezistent, cu multe utilizări în tâmplărie. Cultivat în plantații forestiere, garduri vii și parcuri. Originar din America de Nord.
Sin. plătică2; (
pop.) salcâm boieresc.
glădiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glădíță s. f.,
g.-d. art. glădíței; pl. glădíțe