glotă - explicat in DEX

glotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GLÓTĂ, glote, s. f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte.

glotă (Dicționar de neologisme, 1986)
GLÓTĂ s.f. Deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. [< fr. glotte, cf. gr. glotta].

glotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GLÓTĂ s. f. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. (< fr. glotte, gr. glotta)

glotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*glótă f., pl. e (vgr. glótta și glóssa, limbă. V. glosă). Anat. Orificiu faringeluĭ, mărginit de cele doŭă coarde vocale inferioare.

glotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
glótă s. f., g.-d. art. glótei; pl. glóte

glotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
glotă f. Anat. porțiunea larinxului ce servă la emiterea vocii.