glotaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOTÁȘ, glotași, s. m. Soldat pedestraș care făcea parte dintr-o gloată (
3). –
Gloată +
suf. -aș.glotaș (Dicționaru limbii românești, 1939)glotáș m. (d.
gloată). Care face parte din gloatele armateĭ.
glotaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glotáș (
înv.)
s. m.,
pl. glotáși