gliptotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLIPTOTÉCĂ, gliptoteci, s. f. Colecție de pietre prețioase sau
semiprețioase gravate;
p. ext. muzeu (sau secție într-un muzeu) în care se păstrează asemenea colecții. – Din
fr. glyptothèque, germ. Glyptothek.gliptotecă (Dicționar de neologisme, 1986)GLIPTOTÉCĂ s.f. (
Liv.) Colecție de pietre gravate; (
p. ext.) muzeu unde se țin astfel de colecții. [Gen.
-cii. / cf. fr.
glyptothèque, germ.
Glyptothek < gr.
glyptos – gravat,
theke – cutie].
gliptotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLIPTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de pietre gravate; locul unde se păstrează. 2. muzeu de sculptură. (< fr.
glyptothèque, germ.
Glyptothek)
gliptotecă (Dicționaru limbii românești, 1939)*gliptotécă f., pl.
ĭ și
e (d.
glipt-ic și
-tecă ca în
bibliotecă). Muzeŭ de petre [!] sculptate, de sculptură:
gliptoteca din München.gliptotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gliptotécă s. f.,
g.-d. art. gliptotécii; pl. gliptotécigliptotecă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gliptotecă f. cabinet de pietre gravate, de statui.