gliptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLÍPTIC, -Ă, gliptici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatră prețioasă sau semiprețioasă sau pe mulajele pentru monede și medalii.
2. Adj. Care aparține glipticii (
1), privitor la gliptică. – Din
fr. glyptique.gliptic (Dicționar de neologisme, 1986)GLÍPTIC, -Ă adj. Referitor la gliptică. [< fr.
glyptique, cf. gr.
glyptikos].
gliptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLÍPTIC, -Ă I adj. referitor la gliptică. II. s. f. arta gravării pietrelor (semi)prețioase. (< fr.
glyptique, gr.
glyptikos)
gliptic (Dicționaru limbii românești, 1939)*glíptic, -ă adj. (vgr.
glyptikós, d.
glýpho, sculptez. V.
sculptez, glaf, triglif). De sculptură. S. f. Arta de a grava petrele [!] fine.
gliptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)GLÍPTIC, -Ă, gliptici, -ce, adj. 2. Care aparține glipticii (
1), privitor la gliptică. – Din
fr. glyptique.gliptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glíptic adj. m.,
pl. glíptici; f. glíptică, pl. glíptice