glicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLICÓL, glicoli, s. m. Alcool cu aspect de lichid incolor, siropos, dulce, folosit îndeosebi ca dizolvant; etilenglicol. – Din
fr. glycol.glicol (Dicționar de neologisme, 1986)GLICÓL s.m. Lichid incolor, vâscos, cu gust dulceag, miscibil cu apa și cu alcoolul, având diferite întrebuințări. [< fr.
glycol].
glicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLICÓL s. m. alcool incolor, siropos, dulce, folosit ca dizolvant. (< fr.
glycol)
glicol (Dicționaru limbii românești, 1939)*glicól m. în teoria chimiiĭ, ĭar alt-fel n., ca
gol, golurĭ (din
glicerină și
-ol din
alcool).
Chim. Alcool biacid (ferbe [!] la o temperatură maĭ rîdicată [!] de cît [!] alcoliĭ monoacizĭ fiind-că e maĭ dens de cît eĭ).
glicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glicól s. m.,
pl. glicóli