glicogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLICOGÉN, glicogeni, s. m. (
Biol.) Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat și în mușchi. – Din
fr. glycogène.glicogen (Dicționar de neologisme, 1986)GLICOGÉN s.n. Substanță organică având compoziția amidonului, care se găsește în ficat. [< fr.
glycogène, cf. gr.
glykys – dulce,
gennan – a produce].
glicogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLICOGÉN s. m. substanță organică, polimer al glucozei, în aproape toate țesuturile animale și mai ales în ficat. (< fr.
glycogène)
glicogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glicogén s. m.,
pl. glicogéni