glanț - explicat in DEX

glanț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GLANȚ s. n. Lustrul¹ pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac². – Din germ. Glanz.

glanț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz)

glanț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
glanț (glánțuri), s. n. – Lac, strat de lac. Germ. Glanz „luciu” (Borcea 190); după Cihac, II, 121, prin intermediul pol. glanc.

glanț (Dicționaru limbii românești, 1939)
glanț n., pl. urĭ (germ. glanz, lustru, de unde și pol. glans, rus. glĕánec). Mold. Lustru. Pele [!] de lac: cĭobote de glanț.

glanț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
glanț s. n., pl. glánțuri

glanț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
glanț n. lustru (de încălțăminte): botine de glanț AL. [Nemț. GLANZ].