glandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLÁNDĂ, glande, s. f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din
fr. glande.glandă (Dicționar de neologisme, 1986)GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr.
glande].
glandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLÁNDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreție. (< fr.
glande)
glandă (Dicționaru limbii românești, 1939)*glándă f., pl.
e (fr.
glande, d. lat.
glans, glandis. V.
ghindă). Ghindă.
Anat. Organ spongios destinat să secreteze unele lichide:
glandele salivare, lacrimale. Med. Unflătură [!], bolfă în vre-o parte a corpuluĭ.
glandă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLÁNDĂ (‹
fr.)
s. f. ((
ANAT.,
FIZIOL.) Organ secretor în formă de tub (
g. sudoripare, g. stomacale) sau de acin (
g. sebacee, g. mamare). Produșii de secreție ai
g. se elimină prin canale secretorii (
g. exocrine, g. salivare, g. intestinale), direct în sânge (
g. endocrine sau
interne: tiroida, paratiroida, suprarenala) sau pe ambele căi (
g. mixte: ficatul, pancreasul, ovarul). Secrețiile
g. intervin în toate funcțiunile organismului, lipsa sau hiperfuncțiunea lor determină de obicei apariția stărilor patologice. ◊ (
BOT.)
Glande nectarifere = nectarii.
glandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glándă s. f.,
g.-d. art. glándei; pl. glándeglandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glandă f.
1. organ spongios destinat a secreta unele lichide:
glande salivare, lacrimale; 2. umflătură în vreo parte a corpului.