girodină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din
fr. girodyne.girodină (Dicționar de neologisme, 1986)GIRODÍNĂ s.f. Aerodină cu organe rotative de sustentație (autogirul, elicopterul etc.). [< fr.
gyrodyne].
girodină (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIRODÍNĂ s. f. giravion la care rotorul, antrenat de un motor, asigură sustentația și mișcările verticale, deplasarea pe orizontală fiind obținută printr-un alt motor. (< fr.
girodyne)
girodină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)girodínă s. f.,
g.-d. art. girodínei; pl. girodíne