girație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIRÁȚIE, girații, s. f. (
Tehn.) Mișcare circulară, de rotație. – Din
fr. giration.girație (Dicționar de neologisme, 1986)GIRÁȚIE s.f. Mișcare de rotație, mișcare circulară. [Gen.
-iei, var.
girațiune s.f. / < fr.
giration].
girație (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIRÁȚIE s. f. mișcare de rotație. (< fr.
giration)
girație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GIRÁȚIE (‹
fr.; {s}
lat. gyro „a învârti”)
s. f. Mișcare de rotație a unui avion în jurul axei sale centrale de inerție (axă de
g.) care este verticală la deplasarea orizontală a acestuia ◊
Moment de g. = moment al forțelor aerodinamice care se produce când portanța are o distribuție asimetrică. ◊
Raza de g. = distanța, față de o axă sau un punct, la care trebuie să se afle un punct, în care se consideră că ar fi concentrată masa unui corp, pentru ca momentul său de inerție să fie egal cu momentul de inerție al corpului considerat, în raport cu o aceeași axă sau cu un același punct.
girație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giráție (-ți-e) s. f.,
art. giráția (-ți-a), g.-d. art. giráției; pl. giráții, art. giráțiile (-ți-i-)