gimnaziu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală.
2. Școală care cuprinde clasele (
4) V-VIII.
3. (În unele țări) Liceu. – Din
lat. gymnasium, fr. gymnase.gimnaziu (Dicționar de neologisme, 1986)GIMNÁZIU s.n. 1. (
Ant.) Loc public pentru exerciții atletice.
2. (
În trecut) Școală secundară cu patru clase, alcătuind cursul inferior al liceului. [Pron.
-ziu. / cf. fr.
gymnase, germ.
Gymnasium < gr.
gymnasion <
gymnos – dezbrăcat].
gimnaziu (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIMNÁZIU s. n. 1. (în Grecia antică) instituție de învățământ public pentru exerciții atletice. 2. (la noi, în trecut) școală secundară cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astăzi) ciclul al doilea al școlii generale (clasele V-VIII). (< lat.
gymnasium, germ.
Gymnasium, fr.
gymnase)
gimnaziu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gimnáziu [
ziu pron. ziu]
s. n.,
art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)gimnaziu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gimnaziu n.
1. la Greci, loc destinat exercițiilor corpului;
2. azi, școală de învățământ secundar cu 3—4 clase.
gimnaziŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)gimnáziŭ n. (vgr.
gymnásios, d.
gymnós, „nud, gol”, că vechiĭ atlețĭ se exercitaŭ goĭ). La vechiĭ Grecĭ, loc de exercițiĭ atletice. Azĭ, în Francia, loc cu aparate de gimnastică. În Italia și Germania, liceŭ clasic. În Belgia, ateneŭ. În România, cursu inferior al liceuluĭ. – Vechĭ
gimnázie f. (rus.
gimnáziĭa).