gigantografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIGANTOGRAFÍE, gigantografii, s. f. (
Poligr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecție, a unui clișeu inițial mai mic. – Din
fr. gigantographie.gigantografie (Dicționar de neologisme, 1986)GIGANTOGRAFÍE s.f. (
Poligr.) Procedeu de reproducere pe formate mari. [< fr.
gigantographie, cf. gr.
gigas – gigant,
graphein – a scrie].
gigantografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIGANTOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere în ofset a afișelor pe format mare. (< fr.
gigantographie)
gigantografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gigantografíe (-to-gra-) s. f.,
art. gigantografía, g.-d. gigantografíi, art. gigantografíei