gigantic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIGÁNTIC, -Ă, gigantici, -ce, adj. De proporții uriașe; enorm, colosal, gigantesc. –
Gigant +
suf. -ic. Cf. germ. gigantisch.gigantic (Dicționar de neologisme, 1986)GIGÁNTIC, -Ă adj. De proporții uriașe, enorm, colosal; gigantesc. [Cf. germ.
gigantisch].
gigantic (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIGÁNTIC, -Ă adj. de proporții uriașe, enorm, colosal; gigantesc. (< germ.
gigantisch)
gigantic (Dicționaru limbii românești, 1939)*gigántic, -ă adj. (d.
gigant). Urieșesc, de gigant, colosal:
statură gigantică. Fig. Enorm, uĭmitor:
tăĭerea istmuluĭ Panamaleĭ e o lucrare gigantică.gigantic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gigántic adj. m.,
pl. gigántici; f. gigántică, pl. gigánticegigantic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gigantic a.
1. uriaș:
munți, gigantice fantasme AL.;
2. fig. colosal:
proiecte gigantice.