ghiozdan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIOZDÁN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. ♦ Servietă. [
Var.: (
înv.)
ghizdán s. n.] – Din
tc. cüzdăn.ghiozdan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghiozdán (ghiozdáne), s. f. – Obiect de formă dreptunghiulară folosit de școlari pentru a-și transporta cărțile și caietele; servietă.
Tc. ǵüzdan, küzdan (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 758; Ronzevalle 70).
ghiozdan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ghiozdan, ghiozdane s. n. stomac.
ghiozdan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiozdán (ghioz-) s. n.,
pl. ghiozdáneghiozdan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiozdan n.
1. portofoliu mare;
2. săculeț de pus cărțile pentru școlari:
ghiozdan de piele. [Turc. GÖZDAN, lit. ce conține foi, portofoliu].
ghĭozdan (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭozdán n., pl.
e (turc. ar. pers.
güzdan, d. ar.
güz, caĭet, și pers.
dan, purtător. V.
geamantan). Geantă în care copiiĭ îșĭ duc cărțile la școală. – Și
ghizdan (Mold.).