ghiol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din
tc. göl.ghiol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghiól (ghióluri), s. n. – Lac, baltă. –
Mr. ghiole. Tc. göl (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 729).
ghiol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiol s. n.,
pl. ghiólurighiol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiol n.
1. adâncime cu vârtej în apă, baltă:
mare ghiol de apă trebue să fie în mațele lui CR.;
2. (termen geografic) lac dobrogean:
ghiolul Turcoaei și Igliței. [Turc. GÖL, lac].
ghĭol (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭol n., pl.
urĭ (turc.
gól, baltă; pers.
giul).
Mold. Dobr. Baltă. Loc maĭ adînc și maĭ lat în rîurile de munte.