ghișeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferestruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou (
2), prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [
Var.: (rar)
ghișét s. n.] – Din
fr. guichet.ghișeu (Dicționar de neologisme, 1986)GHIȘÉU s.n. Ferăstruică, deschizătură amenajată într-o ușă, într-un perete etc. al unui birou, prin care se poate comunica sau transmite ceva. [Pron.
-șeu, var.
ghișet s.n. / < fr.
guichet].
ghișeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHIȘÉU s. n. ferestruică amenajată într-o ușă, într-un perete al unui birou, prin care publicul poate comunica cu funcționarii. (< fr.
guichet)
ghișeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghișéu (ghișée), s. n. – Ferestruică prin care publicul ia contact cu funcționarii unei instituții. –
Var. (
înv.)
ghișet. Fr. guichet.ghișeu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ghișeu, ghișee s. n. (glum.) șliț, prohab.
ghișeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*ghișéŭ n., pl.
eĭe și
eurĭ, și
ghișét n., pl.
e (fr.
guichet, probabil, de orig. scandinavă, din islandezu
vikja, sued.
vicka, a mișca, a învîrti). Ferestruĭe (deschizătură) făcută într´o ușă saŭ părete [!] ca să poțĭ vorbi cu cineva, ca la poștă, la locu de vînzare a biletelor de tren ș. a.
ghișeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghișéu s. n.,
art. ghișéul; pl. ghișéeghișeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghișeu n. ferestruie într’un zid sau poartă prin care se poate vorbi făr’a deschide ușa (= fr.
guichet).