ghirlandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIRLÁNDĂ, ghirlande, s. f. Împletitură decorativă în formă de lanț sau de cunună, făcută din frunze, flori (și fructe). ♦ Element ornamental, în arhitectură și în artele decorative, având aspectul unei astfel de împletituri. [
Pl. și: (
pop.)
ghirlănzi. –
Var.: (
înv.)
ghirlántă s. f.] – Din
fr. guirlande.ghirlandă (Dicționar de neologisme, 1986)GHIRLÁNDĂ s.f. Ornament de frunze sau de flori împletite în formă de lanț sau de cunună. [Pl.
-lande, -lănzi, var.
ghirlantă s.f. / < fr.
guirlande, cf. it.
ghirlanda].
ghirlandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHIRLÁNDĂ s. f. 1. împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț sau de cunună; ornament de această formă, în arhitectură sau în artele decorative. 2. (mar.) înfășurări ale unei parâme, la anumite distanțe, pentru a-i menține forma. 3. ansamblu de piese de legătură în formă de V, care îmbină etrava cu bordajul. (< fr.
guyrlande, it.
ghirlanda)
ghirlandă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ghirlándă f., pl.
e (fr.
guirlande [care l-a înlocuit pe vfr.
garlande], d. it.
guirlanda). Lanț de florĭ saŭ frunze așezate ca niște festoane. V.
cunună.ghirlandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghirlándă s. f.,
g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlándeghirlandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghirlandă f.
1. flori sau frunze dispuse în chip de lanț;
2. fig.
ghirlandă de fecioare AL.