ghircă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten
(Triticum durum). – Din
ucr. hyrka.ghircă (Dicționaru limbii românești, 1939)ghírcă f., pl.
ĭ (rut. rus.
girka, id.). Un fel de grîŭ văratic fără mustățĭ și din care se scoate o făină foarte bogată în glúten (
triticum vulgáre). V.
chircă.ghircă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghírcă s. f.,
g.-d. art. ghírciighircă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghircă f. grâu fără mustăți, se poate sămăna toamna ca și primăvara
(Triticum durum). [Origină necunoscută].