ghiorțăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIORȚĂÍ, pers. 3
ghiórțăie, vb. IV.
Intranz. (
Pop. și
fam.; despre intestine) A chiorăi. –
Ghiorț +
suf. -ăi.ghiorțăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiorțăí (a ~) (ghior-) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 3
ghiórțăie, imperf. 3
sg. ghiorțăiá; conj. prez. 3
să ghiórțăieghĭorțăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭórțăĭ și
-ĭésc, a
-í v. intr. (d.
ghĭorț; sîrb.
krčati, a ghĭorăi, vorbind de mațe). Fac „ghĭorț” înghițind. V.
înghĭorțăĭ.ghiorțăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiorțăì v. a răgăi.