ghiold (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIOLD, ghiolduri, s. n. (
Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între
ghiont și
bold.ghiold (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiold (
reg.)
s. n.,
pl. ghióldurighiold (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiold n. ghiont:
pe furiș îi dete un ghiold ISP. [Origină necunoscută].
ghĭold (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭold n., pl.
urĭ (cp. cu
bold și
ghĭont).
Vest. Ghĭont, pumn (lovitură):
se alese c´un ghĭold în coaste (Ĭov. 234). Semn făcut cuĭva ghĭontindu-l ca să fie atent. V.
ghĭoldum.