ghiogar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GHIOGÁR, ghiogari, s. m. (
Reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [
Pr.:
ghio-] – Din
ghioagă +
suf. -ar.ghiogar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ghiogar, ghiogari s. m. huligan; bătăuș.
ghiogar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiogár (rar)
(ghio-) s. m.,
pl. ghiogárighĭogar (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭogár m. Om armat c´o ghĭoagă.
Fig. Iron. Om necivilizat. V.
ghĭorlan.