ghinărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHINĂRÁR, ghinărari, s. m. V. general1.ghinărar (Dicționaru limbii românești, 1939)ghinărár m. (rus.
generál, ca
căprar din
capral).
Pop. General, ofițer general.
ghinărar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghinărar m.
pop. general. [Nemț. GENERAL: din terminologia militară austro-ungară].