ghindură - explicat in DEX

ghindură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula.

ghindură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghíndură (ghínduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408).

ghindură (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghíndură f., pl. ĭ (lat. glándula, dim. d. glans, glandis, ghindă; it. ghiándola). Glandă, glandulă. Pl. Amigdale.

ghindură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ghíndură, -i, s.n. – Nod. – Lat. glandura (Felecan 2011).

ghindură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri

ghindură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghindură f. glandă, în special murele gâtului. [Lat. GLANDULA].