ghindar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHINDÁR, ghindari, s. m. (
Bot.;
reg.) Stejar. –
Ghindă +
suf. -ar.ghindar (Dicționaru limbii românești, 1939)ghindár m. (d.
ghindă).
Munt. Rar. Stejar.
Bucov. Gaiță (
gárrulus glandulárius).
ghindar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghindár (
reg.)
s. m.,
pl. ghindárighindar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghindar m.
1. Bot. stejar (GR. AL.);
2. Zool. Buc. gaiță. [Lat. GLANDARIUS].