ghimpat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊
Sârmă ghimpată = sârmă (
I.1) pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. –
Ghimpe +
suf. -at.ghimpat (Dicționaru limbii românești, 1939)ghimpát, -ă adj. Înzestrat cu ghimpĭ:
tranșeĭ [!] aparate cu sîrmă ghimpată.ghimpat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghimpát adj. m.,
pl. ghimpáți; f. ghimpátă, pl. ghimpáte