ghimpariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi
(Crypsis aculeata). –
Ghimpe +
suf. -ariță.ghimpariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghimpáriță s. f.,
g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițeghimpariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghimpariță f. iarbă ghimpoasă
(Crypsis aculeata).