ghimirlie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Ferăstrău cu pânza (
II 1) îngustă.
2. Casă mică și sărăcăcioasă. [
Var.:
ghimerlíe s. f.] –
Et. nec.ghimirlie (Dicționaru limbii românești, 1939)ghimirlíe, V.
demerlie.ghimirlie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghimirlíe s. f.,
art. ghimirlía, g.-d. art. ghimirlíei; pl. ghimirlíi, art. ghimirlíileghimirlie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghimirlie f. cocioabă (în Muntenia). [Cf.
chimir, boltă].
ghimirlie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghimirlie f. ferestrău de dulgher cu pânza foarte îngustă. [Origină necunoscută].