ghimie - explicat in DEX

ghimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi.

ghimie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghimíe (ghimíi), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv. – Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici.

ghimie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghimíe f. (turc. gemi, vas, corabie; sîrb. bg. gemiĭa, ung. gémia). Vechĭ. Corăbioară.

ghimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile

ghimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghimie f. șalupă: pe luciul Dunării se ivi o ghimie AL. [Turc. GHEMI].