ghilotina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I.
Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din
fr. guillotiner.ghilotina (Dicționar de neologisme, 1986)GHILOTINÁ vb. I. tr. A executa cu ghilotina. [< fr.
guillotiner].
ghilotina (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHILOTINÁ vb. tr. a executa cu ghilotina. (< fr.
guillotiner)
ghilotina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghilotiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ghilotineázăghilotinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghilotinà v. a tăia capul cu ghilotina.