ghilit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHILÍT1 s. n. (
Reg.) Ghileală. –
V. ghili.ghilit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHILÍT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (
Reg.; despre pânză) Care a fost albit
2 prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. –
V. ghili.ghilit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghilít (
reg.)
s. n.