ghili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHILÍ, ghilesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din
ucr. biliti.ghili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghilí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ghilésc, imperf. 3
sg. ghileá; conj. prez. 3
să ghileáscăghilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghilì v. Mold. V.
bilì: fete ce ghileau pânza CR.