ghileală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (
Reg.) Faptul de
a ghili; ghilit
1. –
Ghili +
suf. -eală.ghileală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ghileálă,
ghiléli, s.f. (reg.)
1. înălbire (a pânzei), ghilit.
1. pudră.
ghileală (Dicționaru limbii românești, 1939)ghileálă, V.
bileală.ghileală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghileálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. ghilélii; pl. ghilélighileală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghileală f. (ironic) pudră (CR.). [V.
ghili].