ghilț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)GHILȚ, ghílțuri, s. n. (
Var.) Zbilț. (
cf. zbilț)
ghilț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ghilț ghilți, s.m. și
ghilțuri, s.n. (reg.)
1. laț de prins păsări, smâc.
2. pâslă.
ghilț (Dicționaru limbii românești, 1939)ghilț, V.
bilț.