ghețușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)ghețúșcă f., pl.
ște și
ștĭ, șce și
șcĭ (d.
gheață). Gheață (patinaj) mică:
copiiĭ îșĭ făcuse [!] o ghețușcă. Agurijoară, portulacă, porcin, o plantă cu foĭ cărnoase cultivată și pin [!] grădinĭ (
portuláca grandiflóra). V.
grașiță.ghețușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghețúșcă s. f.,
g.-d. art. ghețúștii; pl. ghețúști