ghețuș - explicat in DEX

ghețuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei¹. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș.

ghețuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghețúș n., pl. urĭ. Drum alunecos. Locu unde se daŭ copiiĭ pe gheață (patinaj). V. derdeuș [!].

ghețuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghețúș s. n., pl. ghețúșuri

ghețuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghețuș n. pătură subțire de ghiață produsă de ploaie pe un pământ ghețos: s’a făcut un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare CR.