ghetuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GHETÚȚĂ,ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță.
ghetuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe