ghetou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHETÓU, ghetouri, s. n. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. [
Var.:
ghetó s. n.] – Din
it.,
fr. ghetto, germ. Getto.ghetou (Dicționar de neologisme, 1986)GHETÓU s.n. Cartier unde erau siliți să locuiască evreii. [Var.
gheto s.n. / < it., fr.
ghetto, cf.
Ghetto – insulă lângă Veneția, unde în sec. XVI au fost izgoniți evreii].
ghetou (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHETÓU s. n. cartier al unui oraș în care erau forțați să trăiască evreii din unele țări. ◊ cartier al unui oraș unde era (este) obligat să trăiască un grup al populației de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a discriminării. (< it., fr.
ghetto)
ghetou (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ghetou, ghetouri s. n. (pub.) zonă marginală, săracă și mizeră a unui oraș.
ghetouGHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier care era locuit de comunitățile evreiești sau rezervat evreilor;
p. ext. cartier al unui oraș în care e constrânsă să locuiască o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. ◊ Loc în care o minoritate trăiește separată de restul comunității. 2.
Fig. Condiție marginală. – Din it., fr.
ghetto, germ.
Getto, cf.
Ghetto, insulă lângă Veneția, unde în sec. XVI au fost izgoniți evreii.
ghetou (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GHETÓU (‹
it.,
fr.)
s. n. (În
sec. 15-19, în unele țări europene) Cartier al unui oraș în care locuiește o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au creat
g. în diverse orașe din E Europei, pe care le-au transformat în lagăre de exterminare. Este cunoscută rezistența unor
g., mai ales a celui din Varșovia, împotriva armatei naziste.
ghetou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghetóu s. n.,
art. ghetóul; pl. ghetóuri