gheroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din
germ. Gehrock.gheroc (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHERÓC s. n. (rar) redingotă. (< germ.
Gehrock)
gheroc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gheróc (gherócuri), s. n. – Levită, redingotă.
Germ. Gehrock (Bogrea 189; DAR).
gheroc (Dicționaru limbii românești, 1939)gheróc n., pl.
oace (germ.
gehrock, d.
gehen, de mers, și
rock, surtuc. V.
frac, rochie, hondroc).
Vest. Surtuc. V.
îngherocat.gheroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gheróc (rar)
s. n.,
pl. gherócurigheroc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gheroc n. redingotă. [Nemț. GEHROCK].