ghermesut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHERMESÚT, ghermesuturi, s. n. (
Înv.) Numele unei țesături fine de mătase. [
Var.:
ghermeșít s. n.] – Din
tc. germsud.ghermesut (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghermesút (ghermesúturi), s. n. – Țesătură fină, voal. –
Var. ghermesit. Tc. germsud (Șeineanu, II, 80; Lokotsch 684).
Sec. XVIII,
înv.ghermesut (Dicționaru limbii românești, 1939)ghermesút și
-ít n., pl.
urĭ (turc.
germsud, id.).
Vechĭ. Un fel de atlaz cu ape din Alep. – Și
ghirmisút.ghermesut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghermesút (
înv.)
s. n.,
pl. ghermesúturighermesut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghermesut n. un fel de atlaz cu ape din Alep:
capoate de ghermesut OD. [Turc. GHERMESUD].