ghermec (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
gherméc, ghermécuri, s.n. (reg., înv.) legătura loitrelor la car.
ghermec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghermec n. legătura loitrelor (se aude prin Muscel). [Turc. GHERMEK, a încorda, a trage].