ghermea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHERMEÁ, ghermele, s. f. Piesă
prismatică de lemn care se fixează în zidărie pentru a înlesni prinderea în cuie sau în șuruburi a tocului
2 (
3) unei uși sau al unei ferestre. –
Et. nec.ghermea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghermeá s. f.,
art. ghermeáua, g.-d. art. ghermélei; pl. gherméle, art. ghermélele