gherghir - explicat in DEX

gherghir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau odinioară obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”.

gherghir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gherghír (-ruri), s. n. – Cameră boltită, beci. Tc. karǵir „construcție de piatră” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 1092). Sec. XVIII, înv.

gherghir (Dicționaru limbii românești, 1939)
gherghír, ghirghír și ghevghír n., pl. urĭ și e (turc. [d.pers.] kĭargir, pop. kĭavgir, edificiŭ de peatră [!]). Mold. Vechĭ. Cămăruță boltită ascunsă în pivniță orĭ aĭurea p. refugiŭ orĭ de păstrat lucrurĭ scumpe. Azĭ. Munt. Dun. (ghevghir). Celar, zemnic (lîngă casă).

gherghir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre

gherghir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gherghir (ghevghir) n. Mold. cămară boltită, beciu: scoate dintr’un gherghir niște straie foarte vechi CR. belșugarea cămarei și a ghevghirului AL. [Turc. KIAVGHIR, suterană].