gheretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHERÉTĂ, gherete, s. f. 1. Construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc.
2. Construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă. – Din
fr. guérite.gheretă (Dicționar de neologisme, 1986)GHERÉTĂ s.f. 1. Adăpost mic (construit de obicei din lemn) al unei santinele sau al unui paznic.
2. Chioșc de alimente, de ziare etc. [< fr.
guérite].
gheretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHERÉTĂ s. f. 1. adăpost mic (din lemn) al unei sentinele sau al unui paznic. 2. chioșc de alimente, de ziare etc. (< fr.
guérite)
gheretă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gherétă (gheréte), s. f. –
1. Construcție mică în care se poate adăposti un paznic. –
2. Chioșc, tonetă. –
Var. (rar)
gherită. Fr. guérite.gheretă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gherétă s. f.,
g.-d. art. gherétei; pl. gherétegheretă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gheretă f. mică încăpere unde stă sentinela (= fr.
guérite).