gherdap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHERDÁP, gherdapuri, s. n. Loc îngust și stâncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu căderi de apă periculoase pentru navigație. – Din
tc. girdab.gherdap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gherdáp (gherdápuri), s. n. –
1. Loc îngust și stîncos de pe cursul unei ape. –
2. Abis, vîltoare.
Tc. girdap (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 724).
gherdap (Dicționaru limbii românești, 1939)gherdáp n., pl.
urĭ (turc.
girdab, pers.
gerdâb, vîrtej, anafor, d. pers.
gerdiden, a se învîrti, și
âb, apă. V.
chez-ap, hoșav). Stîncă în apă, maĭ ales vorbind de cele de la porțile de fer [!].
gherdap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gherdáp s. n.,
pl. gherdápuri